glume

  • 101bale — Roy. BALLE 4. balle ou bale ou bâle 4. (ba l ou ba l ou bâ l ) s. f. Terme d agriculture. Petite paille ou capsule qui sert d enveloppe au grain dans l épi. Balles d avoine, réunion de toutes les petites enveloppes florales qui restent après le… …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 102balle — 1. (ba l ) s. f. 1°   Petit globe fait de substance élastique, servant à jouer à la paume. Jouer à la balle. Lancer la balle. •   Les hommes s occupent à suivre une balle et un lièvre, PASC. Div. 10.    Balle au mur, balle en long, balle… …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 103bâle — (bâ l ) s. f. Terme de botanique. Voy. balle 4. balle ou bale ou bâle 4. (ba l ou ba l ou bâ l ) s. f. Terme d agriculture. Petite paille ou capsule qui sert d enveloppe au grain dans l épi. Balles d avoine, réunion de toutes les petites… …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 104glumelle — (glu mè l ) s. f. Terme de botanique. Enveloppe florale intérieure des graminées, opposée à la glume et formée comme elle de deux bractées. ÉTYMOLOGIE    Diminutif de glume …

    Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • 105balon — BALÓN, baloane, s.n. 1. Aerostat alcătuit dintr o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai uşor decât aerul, căruia i se poate ataşa o nacelă. ♢ expr. (fam.) A lua (pe cineva) în balon = a şi bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de… …

    Dicționar Român

  • 106din — prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare) A ieşit din casă. ♦ (În corelaţie cu prep. în …

    Dicționar Român

  • 107picant — PICÁNT, Ă, picanţi, te, adj. 1. (Despre mâncăruri, băuturi sau despre gustul lor) Condimentat (de obicei iute, usturător etc.). 2. fig. (Despre glume, anecdote etc.) (Uşor) indecent, obscen, piperat. 3. fig. (Despre persoane şi despre înfăţişarea …

    Dicționar Român

  • 108piperat — PIPERÁT, Ă, piperaţi, te, adj. 1. (Despre mâncăruri şi băuturi) În care s a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuţi); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Înţepător, pătrunzător. 2. fig. (fam.; despre… …

    Dicționar Român

  • 109poantă — POÁNTĂ, poante, s.f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de… …

    Dicționar Român

  • 110spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …

    Dicționar Român